Fragment din “Manualul crescătorului de sturioni” – Daniel Tăbăcaru
3.2.4 SPECIFICAȚIE FILTRU BIOLOGIC
Randamentul unui filtru biologic este, în genere, dependent de suprafață și volum. Tipul de material folosit ca substrat, mai exact ca mediu de cultură pentru bacterii este exprimat printr-o funcție de suprafață/volum. Uzual, se folosește formula m2/m3. Fiecare tip de mediu de filtrare biologic are definită suprafață specifică (SSA) în m2 pe unitatea de volum. Pornind de la acest raport şi de la valoarea TAN, în combinație cu rata de nitrificare a filtrului exprimată prin formula (gTAN/m2/zi), pot fi determinate suprafața totală și volumul de mediu de filtrare necesare în sistem. În mod uzual se întâlnesc valori ale ratei de nitrificare cuprinse între 0,15 și 1,0 gTAN/m2/zi. Această rată de nitrificare mai depinde și de temperatură și de calitatea apei, mai exact de proprietățile fizice și chimice ale apei. O apă acidă, cu un pH de 5 sau o apă bazică, cu un pH de 9, nu sunt adecvate funcţionării cu eficienţă a unui biofiltru. O apă din care lipsesc compuşii de calciu, săracă în carbonați de calciu și magneziu este nerecomandată unei astfel de utilizări.
Din păcate, în practica curentă, în cele mai multe din situațiile de deces a masei biologice se întâlnesc deficiențe în funcționarea biofiltrului și în marea majoritate este vorba de o calculare inadecvată a suprafeței biofiltrului. O abordare greșită este și perceperea bio filtrării ca un proces liniar, când în fapt el este extrem de dinamic. Bacteriile nitrificatoare, ca orice organisme vii, au un ciclu de viață ce presupune dezvoltarea celulară, colonizarea și, în final, moartea.
Trebuie înțeles că rata de dezvoltare geometrică a unei colonii bacteriene este extrem de lentă față de alte specii de bacterii. Se cunoaște că în urma procesării unui gram de amoniu se utilizează 4,6 grame de oxigen, 7,1 g alcalinitate (carbonați) și rezultă 1,5 g de masă celulară nouă în colonie. Debutul colonizării unui biofiltru este o operațiune îndelungată și presupune săptămâni bune de așteptare. Orice acvarist cunoaște arta ciclării acvariului, fără de care peștii vor avea în mare măsură un sfârșit tragic.
Acvariștii avansați știu să facă ciclarea cu pești dar de cele mai multe ori preferă să fie făcută fără pești în acvariu. Deoarece o parte însemnată de amoniu rezultă din respirația peștilor, a avea în sistem o cantitate mare de pești înseamnă că avem o sursă mare de amoniu. La peste 1,6 mg/l NH4 bacteriile se „sufocă”, așa că ideea de a avea o cantitate mare de pești în sistem se exclude. Pe de altă parte, trebuie să avem totuși o sursă de amoniu suficientă dezvoltării coloniei bacteriene şi mai ales să mergem în „tandem” cu hrănirea acestora față de divizarea celulară a acestor bacterii. Un echilibru delicat presupune experiență și înțelegerea foarte exactă a fenomenelor, a proporțiilor, a maselor și a raportului corect între intrări și ieșiri. O lungă perioadă de timp, 10 – 16 zile, intrările vor fi crescute progresiv (numărul peștilor, dimensiunea lor, cantitatea de hrană) fără să avem alte ieșiri din sistem, decât în zona schimbului de apă proaspătă care va fi mare pentru a ține sub control nivelul NH4 (sub 0,5 mg/l). De asemenea, filtrarea mecanică și reținerea de a hrăni îndestulător peștii sunt binevenite. În cazul în care hrănim peștii de mai multe ori pe zi, vom avea o materie defecată doar parțial utilizată în procesul de absorbție intestinală, deci un plus de materie organic, fapt care duce la dezvoltarea bacteriilor heterotrofe. Campioane ale colonizării planetei noastre, ele ajung la 40 milioane de exemplare într-un gram de sol și la peste un milion de exemplare în fiecare mililitru de apă. În mediul natural, aceste bacterii sunt considerate utile, deoarece atât prin diversitatea lor, cât și prin modul lor de hrănire și dezvoltare ajută la regenerarea mediului. În sistemul nostru conform acestei specificației filtrului biologic, aceste bacterii au un rol limitat la a procesa materia organică și a o transforma în mare parte în amoniu, pe care bacteriile nitrificatoare îl vor transforma mai departe în produși chimici cât mai puțin toxici. În cazul în care în perioada de start a biofiltrului (primele 16 zile) vom avea un nivel ridicat al materiilor organice în apă datorită hranei administrate, vom provoca o dezvoltare amplă a masei bacteriene heterotrofe în biofiltru. În acest caz, colonizarea cu bacterii nitrificatoare va fi extrem de greoaie sau chiar imposibilă.
Din experiență, pot să vă spun că a porni sistemul de recirculare a apei peste substratul din biofiltru, chiar și fără a avea pești în apă este un lucru greșit. Reușita unei colonizări bune depinde până și de puritatea materialului folosit ca substrat pentru dezvoltarea bacteriană. Chiar dacă materialele de suport utilizate frecvent sunt produse din materiale plastice, inerte din punct de vedere chimic, expunerea acestora în timpul depozitării sau a transportului la aer sau apă poate compromite calitatea lor. Ca o măsură de prevedere pe deplin justificată ele trebui să fie „decapate” înainte de a fi introduse în biofiltru. Acest lucru se poate face într-o mașină de spălat rufe (capacitate mică) sau într-un sistem de mare capacitate construit dintr-un malaxor folosit pentru omogenizarea gleturilor sau a adezivilor și un vas mare (500 litri) prevăzut în partea inferioară cu un sistem de evacuare a apei. Materialele de suport vor fi agitate 12 ore într-o soluție de hipoclorit cu concentrația de 14%, dizolvat în apă în raport de 1 parte NaClO la 200 de părți apă. După această operațiune vor fi clătite cu apă curată, până când pH-ul apei de spălare va ajunge la valoarea apei curente. De regulă această activitate durează 6 ore și este utilizat un volum de apă de 20 ori mai mare decât volumul materialului de suport. Pentru a elimina orice reziduu de clor (dacă spălarea se face cu apă curentă din rețeaua potabilă), care ar fi putut să rămână pe suprafața acestora, se vor scufunda și agita într-o singură unitate de volum apă și un adaos de 10 g/500 litri de Tiosulfat de Sodiu, Na2S2O3.
Dacă doriți să utilizați datele și textul de mai sus Specificație Filtru Biologic pentru a crea articole și a le publica pe un alt site aveți nevoie de aprobarea autorului. Acest material este protejat prin legea. 8 din 14 martie 1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.
Pentru informații suplimentare despre Specificație Filtru Biologic contact aici…