Fragment din “Manualul crescătorului de sturioni” – Daniel Tăbăcaru
3.2.4 SPECIFICATIE FILTRU BIOLOGIC
Randamentul unui filtru biologic este, în genere, dependent de suprafaţă şi volum. Tipul de material folosit ca substrat, mai exact ca mediu de cultură pentru bacterii este exprimat printr-o funcţie de suprafaţă/volum. Uzual, se foloseşte formula m2/m3. Fiecare tip de mediu de filtrare biologic are definită suprafaţă specifică (SSA) în m2 pe unitatea de volum. Pornind de la acest raport şi de la valoarea TAN, în combinaţie cu rata de nitrificare a filtrului exprimată prin formula (gTAN/m2/zi), pot fi determinate suprafaţa totală şi volumul de mediu de filtrare necesare în sistem. În mod uzual se întâlnesc valori ale ratei de nitrificare cuprinse între 0,15 şi 1,0 gTAN/m2/zi. Această rată de nitrificare mai depinde şi de temperatura şi de calitatea apei, mai exact de proprietăţile fizice şi chimice ale apei. O apă acidă, cu un pH de 5 sau o apă bazică, cu un pH de 9 nu sunt adecvate funcţionării cu eficienţă a unui biofiltru. O apă din care lipsesc compuşii de calciu, săracă în carbonaţi de calciu şi magneziu este nerecomandată unei astfel de utilizări.
Din păcate, în practica curentă, în cele mai multe din situaţiile de deces a masei biologice se întâlnesc deficienţe în funcţionarea biofiltrului şi în marea majoritate este vorba de o calculare inadecvată a suprafeţei biofiltrului. O abordare greşită este şi perceperea biofiltrării ca un proces liniar, când în fapt el este extrem de dinamic. Bacteriile nitrificatoare, ca orice organisme vii, au un ciclu de viaţă ce presupune dezvoltarea celulară, colonizarea şi, în final, moartea.
Trebuie înţeles că rata de dezvoltare geometrică a unei colonii bacteriene este extrem de lentă faţă de alte specii de bacterii. Se cunoaşte că în urma procesării unui gram de amoniu se utilizează 4,6 grame de oxigen, 7,1 g alcalinitate (carbonați) şi rezultă 1,5 g de masă celulară nouă în colonie. Debutul colonizării unui biofiltru este o operaţiune îndelungată şi presupune săptămâni bune de aşteptare. Orice acvarist cunoaşte arta ciclării acvariului, fără de care peştii vor avea în mare măsură un sfârşit tragic.
Acvariştii avansaţi ştiu să facă ciclarea cu peşti dar de cele mai multe ori preferă să fie făcută fără peşti în acvariu. Deoarece o parte însemnată de amoniu rezultă din respiraţia peştilor, a avea în sistem o cantitate mare de peşti înseamnă că avem o sursă mare de amoniu. La peste 1,6 mg/l NH4 bacteriile se „sufocă”, aşa că ideea de a avea o cantitate mare de peşti în sistem se exclude. Pe de altă parte, trebuie să avem totuşi o sursă de amoniu suficientă dezvoltării coloniei bacteriene şi mai ales să mergem în „tandem” cu hrănirea acestora faţă de divizarea celulară a acestor bacterii. Un echilibru delicat presupune experienţă şi înţelegerea foarte exactă a fenomenelor, a proporţiilor, a maselor şi a raportului corect între intrări şi ieşiri. O lungă perioadă de timp, 10 – 16 zile, intrările vor fi crescute progresiv (numărul peştilor, dimensiunea lor, cantitatea de hrană) fără să avem alte ieşiri, decât în zona schimbului de apă proaspătă care va fi mare pentru a ţine sub control nivelul NH4 (sub 0,5 mg/l). De asemenea, filtrarea mecanică şi reţinerea de a hrăni îndestulător peştii sunt binevenite. În cazul în care hrănim peştii de mai multe ori pe zi, vom avea o materie defecată doar parţial utilizată în procesul de absorbţie intestinală, deci un plus de materie organic, fapt care duce la dezvoltarea bacteriilor heterotrofe. Campioane ale colonizării planetei noastre, ele ajung la 40 milioane de exemplare într-un gram de sol şi la peste un milion de exemplare în fiecare mililitru de apă. În mediul natural, aceste bacterii sunt considerate utile, deoarece atât prin diversitatea lor, cât şi prin modul lor de hrănire și dezvoltare ajută la regenerarea mediului. În sistemul nostru conform acestei specificatie filtru biologic, aceste bacterii au un rol limitat la a procesa materia organică şi a o transforma în mare parte în amoniu, pe care bacteriile nitrificatoare îl vor transforma mai departe în produşi chimici cât mai puţin toxici. În cazul în care în perioada de start a biofiltrului (primele 16 zile) vom avea un nivel ridicat al materiilor organice în apă datorită hranei administrate, vom provoca o dezvoltare amplă a masei bacteriene heterotrofe în biofiltru. În acest caz, colonizarea cu bacterii nitrificatoare va fi extrem de greoaie sau chiar imposibilă.
Din experienţă, pot să vă spun că a porni sistemul de recirculare a apei peste substrat, chiar şi fără a avea peşti în apă este un lucru greşit. Reuşita unei colonizări bune depinde până şi de puritatea materialului folosit ca substrat pentru dezvoltarea bacteriană. Chiar dacă materialele de suport utilizate frecvent sunt produse din materiale plastice, inerte din punct de vedere chimic, expunerea acestora în timpul depozitării sau a transportului la aer sau apă poate compromite calitatea lor. Ca o măsură de prevedere pe deplin justificată ele trebui să fie „decapate” înainte de a fi introduse în biofiltru. Acest lucru se poate face într-o maşină de spălat rufe (capacitate mică) sau într-un sistem de mare capacitate construit dintr-un malaxor folosit pentru omogenizarea gleturilor sau a adezivilor şi un vas mare (500 litri) prevăzut în partea inferioară cu un sistem de evacuare a apei. Materialele de suport vor fi agitate 12 ore într-o soluţie de hipoclorit cu concentraţia de 14%, dizolvat în apă în raport de 1 parte NaClO la 200 de părţi apă. După această operaţiune vor fi clătite cu apă curată, până când pH-ul apei de spălare va ajunge la valoarea apei curente. De regulă această activitate durează 6 ore şi este utilizat un volum de apă de 20 ori mai mare decât volumul materialului de suport. Pentru a elimina orice reziduu de clor (dacă spălarea se face cu apă curentă din reţeaua potabilă), care ar fi putut să rămână pe suprafaţa acestora, se vor scufunda şi agita într-o singură unitate de volum apă şi un adaos de 10 g/500 litri de Tiosulfat de Sodiu, Na2S2O3.
Dacă doriți să utilizați datele și textul de mai sus Specificatie Filtru Biologic pentru a crea articole și a le publica pe un alt site aveţi nevoie de aprobarea autorului. Acest material este protejat prin lege. 8 din 14 martie 1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.
Pentru informatii suplimentare despre Specificatie Filtru Biologic contact aici…