Metodă şi echipament de adaptare a cantităţii de radiaţii UV în doză optimă în funcţie de agenţii patogeni din apă pentru germicidare UV .
Iradierea cu radiaţii ultraviolete produse de un anumit tip special de lămpi electrice este utilizată în acvacultură pentru a distruge microorganismele. Are o largă aplicabilitate şi este folosită pentru purificarea aerului, a alimentelor etc. De altfel, prin această iradiere se urmăreşte distrugerea acizilor nucleici ai organismelor nedorite şi aducerea acestora în situaţia de sterilitate, făcând reproducerea imposibilă. Cu toate că sunt prezente în cantităţi mari în univers, radiaţiile ultraviolete nu ajung pe pământ din cauza faptului că sunt blocate de atmosferă. În sistemele recirculante, radiaţiile ultraviolete au efect letal asupra agenţilor patogeni, viruşilor şi a sporilor ce pot apărea în sistemul de creştere.
Cuplat cu o foarte bună filtrare mecanică, sistemul de iradiere UV reduce incidenţa îmbolnăvirilor şi a epidemiilor, păstrând un mediu curat şi steril.
Din păcate, o expunere la o doză subunitară de UV a unui agent patogen are un efect total ineficient, deoarece în acest caz, în sistemele recirculante, întregul volum de apă trebuie trecut de mai multe ori prin dispozitivul de sterilizare şi, asta, în anumite cazuri, durează suficient de mult timp (raportat la rata de dezvoltare geometrică a agentului, care este câteodată de ordinul minutelor) ca inevitabilul să se producă. De aceea, recomand ca sistemele de sterilizare să nu se bazeze pe fluxurile principale de apă ce ţin de filtrarea mecanică sau de apa necesară în biofiltru, ci să fie separate şi controlate în debit. Acest lucru se face cu un circuit separat şi dedicat pentru sterilizare UV, în care pompa care asigură apa prin sterilizatorul UV are în circuitul electric un convertizor de frecvenţă sau cu o pompă prevăzută din fabrică cu un asemenea convertizor.
În funcţie de parametrii constructivi (diametru, lungime, putere iradiere) vom putea să calculăm exact debitul şi, ştiind secţiunea, vom putea să calculăm viteza de deplasare a apei în interiorul filtrului UV. Modificând acest parametru din circuitul de comandă a convertizorului, vom realiza o ţintire (targetare) a
radiaţiei UV pe tipul de agent patogen pe care îl vom identifica în sistem. Altfel spus, vom întârzia agentul patogen prin viteza redusă de curgere a apei, în aşa fel ca la o singură trecere să îi “oferim” doza letală. Sistemele moderne includ un senzor de radiaţie UV cu care putem măsura intensitatea specifică în interiorul dispozitivului. De asemenea, este cunoscut faptul că în timp, aceste dispozitive, tuburi sau lămpi UV, se uzează şi intensitatea lor scade. Ca atare, sistemele moderne au posibilitatea să te anunţe când timpul de funcţionare a trecut şi trebuie înlocuit. Aşadar, preocuparea pentru controlul permanent şi periodic al analizelor de spectru microbian din sistemele de cultură, închiderea şi “sigilarea” căilor de
acces către mediul de cultură a agenţilor patogeni este o obligaţie şi ţine de securizarea investiţiilor. Chiar dacă sistemul pe care îl propunem în această lucrare este unul cu grad ridicat de securitate, pentru ca totul “să sară în aer“ este suficient să nu respectăm condiţiile generale şi specifice de igienă, de exemplu permițând vreunui angajat sau vizitator, ce are acasă un acvariu cu doi “guppy”, să ia contact cu apa sau, mai grav, chiar cu mediul de cultură, fapt ce este echivalent cu a arunca în apa peştilor o grenadă amorsată (are acelaşi efect, doar că mai lent).
O unitate de acvacultură în sistem intensiv, trebuie să arate ca o “ farmacie”, echipamentele de protecţie trebuie să fie în stare maximă de curăţenie şi sterilitate, personalul trebuie să aibă analize medicale la zi, să folosească dezinfectanţi pentru podele şi spaţiile tehnologice, să folosească mănuşi sterile de fiecare dată când recoltează mostre de ţesut sau manipulează peştii. La intrarea în fiecare spaţiu de creştere trebuie să fie tăvi cu dezinfectant pentru a dezinfecta încălţămintea sau trebuie oferită posibilitatea de a purta încălţăminte specială de indoor.
Ştiu cât de greu este ca atunci când ai realizat un sistem de creştere şi ai rezultate “notabile” să te înfrânezi din a arăta prietenilor, familiei şi partenerilor de afaceri rezultatele tale. La un moment dat, presiunea vizitatorilor fiind mare, am lansat “teoria”, falsă de altfel, ca vizitatorii să ia seama că peştii sunt purtători de bacterii care pot face rău omului şi în acest fel să inhib tentaţia de a pune mâna şi a vrea să prindă careva dintre ei vreun peşte.
Vă spun aceste lucruri deoarece şi eu, asemeni dumneavoastră, am trecut prin această etapă, cea a entuziasmului şi a bucuriei ce trebuie împărtăşită semenilor din jur şi nu întotdeauna am făcut bine ceea ce am făcut. Marea majoritate a agenţilor patogeni se află într-o stare inertă, numită stază şi se activează atunci când dau de condiţii bune de dezvoltare.
Alţi agenţi patogeni sunt deplasaţi de către insecte, în special de muşte şi ţânţari, care pot să contamineze depozitele de hrană, dacă aceste sunt expuse şi nu respectă condiţiile de temperatură şi umiditate prescrise de producător. Nu în ultimul rând, este necesar a înţelege că trebuie creată o separare totală a unităţilor de lucru, mergând până acolo încât până şi canalizarea şi deversarea apei uzate sau tehnologice să fie sub controlul nostru. Uneltele, plasele, minciogurile, mănuşile (sturionii nu pot fi manipulaţi cu mâna goală deoarece ne rănesc din cauza suprafeţelor tăioase ce le au în piele) şi mai ales echipamentele portabile de gen: Oxigenometru, pH-metru şi altele, vor trebui dezinfectate între folosiri atunci când se fac măsurători în mai multe bazine.
Biofiltrele necesită şi ele o atenţie mărită, pentru a nu realiza depozite de materie organică (proteine coagulate) şi a deveni mediul ideal de dezvoltare a agenţilor patogeni. Bazinele de cultură trebuie inspectate zilnic, în mai multe rânduri, comportamentul peştilor trebuie analizat cu mare atenţie şi cea mai mică neconformitate trebuie notată şi comunicată şefului de fermă şi personalului de decizie. Nu vreau să dezarmez pe nimeni exprimând atât de ferm cerinţele deigienă şi respectarea regulilor de bază, dar pot să vă asigur că nu este o idee bună să descoperi pe propria piele cât de importantă este igiena.
Pe de altă parte, respectarea normelor de igienă este o obligaţie legală, stabilită prin legi şi regulamente de funcţionare şi autorizare ca unitate de acvacultură. Însă fără a epuiza acest subiect, trebuie să mai menţionăm că produsul nostru, indiferent că este vorba de sturioni sau caviar, face parte din categoria alimente şi nu poate fi autorizat la vânzare decât după respectarea tuturor criteriilor de sănătate a alimentaţiei şi a igienei alimentare. Vezi sistemul european ”TRACES” de monitorizare şi control în domeniul produselor alimentare, secţiunea acvacultură.